marți, 3 noiembrie 2009
"Eu cu cine votez?"
Constituţia României ne arată condiţiile necesare pentru ca un cetăţean să-şi poată exercita dreptul la vot. În mare, sunt cât se poate de simple: 18 ani împliniţi, şi integritate mintală.
Totuşi, spre deosebire de restul ţărilor civilizate, România are întotdeauna o problemă de participaţie la vot. Din cauza celor care spun tare şi răspicat: Nu merg la vot! Personal, aş alătura ţara noastră pe o listă de 32 de alte state de pe glob, în care votul este obligatoriu!
Ce castigăm dacă mergem la vot? O şansă în plus pentru a schimba, poate nu în bine, ci doar în „nu chiar atât de rău” soarta naţiunii. Veţi spune că un amărât de vot nu contează. Contează enorm, în măsura în care toţi, sau cât mai mulţi, şi-ar exprima opinia.
Ce pierdem dacă mergem la vot? 15 minute de mers pe jos până la urne, şi nimic mai mult. Timp de aşteptare nu iau în calcul, pentru că românul prin esenţă nu se înghesuie la secţiile de votare.
Votul alb? Mulţi optează pentru această variantă, justificând că în calitatea lor de buni cetăţeni, îşi exercită dreptul, însă nu susţin niciun candidat. Această manevră este mult mai periculoasă decât absenţa de la vot, pentru că introducând un buletin alb în urnă, este cu putinţă ca ulterior să fie completat de vreun membru al comisiei. Să nu uităm că şi aceştia din urmă sunt oameni, sunt coruptibili, sau posibili membri ai partidelor politice.
Mesajul meu este simplu: MERGEŢI LA VOT! Încetaţi să-i lăsaţi pe alţii să vă impună viitorul. Şi când spun alţii, fără să vreau să jignesc pe cineva, fac referire la românii cu puţine clase absolvite şi neuroni numărabili pe degete. Pentru că aceştia au întotdeauna un favorit, şi niciodată nu sunt scârbiţi de politică, ci dimpotrivă, îi distrează. Însă cei deştepţi sunt scârbiţi de politică, sunt nemulţumiţi cu statutul lor, sunt nemulţumiţi de lista candidaţilor, şi nu merg la vot. Nu contează că nu aveţi pe cine vota. Alegeţi răul care vi se pare cel mai mic! Dacă totuşi nu susţineţi niciun candidat, bifaţi-i pe toţi, iar buletinul va fi anulat. Dacă sunteţi mai vehemenţi, scrieţi pe buletin „distrugători de neam şi ţară”, sau ce vă taie capul, şi de asemenea buletinul de vot va fi anulat, dar luaţi atitudine! MERGEŢI LA VOT!
Tu mergi la vot?
sâmbătă, 24 octombrie 2009
New mix!
Nu mai lungesc povestea, aveti aici ultimul mix, cald, caldutz, proaspat-scos de la dospit!
Aveti mai jos titlurile pieselor din mix:
Eiffel 65 - Blue(Extended Mix)
Spit-Falling(Finally Vocal Mix)
Armin van Buuren&Sharon del Adel - In and out of love(Playmen Remix)
Dirty Culture, Ciprian Robu&Alisa - Love can wait
Ciprian Robu&Dj Ralmm - I love this beat
Mighty Dub Katz - Just another groove(Tocadisco Remix)
Dan Balan - Chica Bomb
De asemenea, va astept pe blog in zilele urmatoare, unde veti gasi un nou chill mix. Pana atunci, s-auzim numai de bine!
joi, 15 octombrie 2009
Work it out!
Hai că am lungit-o destul...la urma urmei, în toate situaţiile de acest gen vedem postat un amărât titlu(fără conţinut!) de genul "Site in work", "Come back later". Trebuia sa fiu eu mai filosof decat Socrate si mai catolic decat Papa, nu?:))
joi, 2 aprilie 2009
Speranţa calificării, îngropată în neputinţă
„Cu mine, potopul!”, pare să fie deviza lui Victor Piţurcă. Omul în care peste 23 de milioane de suflete şi-au pus speranţe, omul în care mulţi am crezut, omul căruia aproape i-am ridicat statuie după primele două partide de la Euro 2008. De ce toate oalele se sparg în capul acestui om? De ce îl găsim doar pe el vinovat pentru eşecurile din ultima vreme? Selecţia este singurul capitol la care Piţurcă a stat prost. De fapt, este capitolul la care selecţionerul a fost repetent.
Victor Piţurcă este singurul care putea să facă ceva. Restul participanţilor la dezastru au dat dovada de neputinţă. Şi nu e vina lor că nu pot! Tot ce putem spera e că odată cu plecarea lui Piţurcă, să-şi ia şi potopul.
După o înfrângere catastrofală în faţa propriilor suporteri cu Lituania, după o victorie mai mult decât chinuită cu pescarii din Insulele Faroe şi după un egal cu Franţa care trebuia să fie o victorie răsunătoare, se anunţau schimbări majore în cadrul echipei naţionale. Şi nu, capul lui Piţurcă nu avea să pice. Speranţele începeau din nou să prindă viaţă în sufletele românilor înaintea selecţiei pentru dubla cu Serbia şi Austria. Însă la fel de repede s-au destrămat, când i-am văzut din nou la lot pe Dorel Stoica, Nicoliţă, Codrea, sau chiar şi Cociş, care de multă vreme nu mai joacă nimic. Ne-am pus totuşi speranţe în proaspetele prezenţe din lot, Tănase şi Max Nicu. Primul este pariul câştigat de Piţurcă, însă cu o floare, am văzut cu toţii, nu s-a făcut primăvară. Max Nicu este însă bătaia de joc a domnului selecţioner. Staff-ul naţionalei şi-a bătut joc în acelaşi timp şi de autorităţile române, care s-au mobilizat şi au făcut eforturi deosebite pentru ca Nicu să devină peste noapte cetăţean român. Cer scuze lui Max Nicu pe această cale pentru modul în care a fost tratat, şi îmi exprim admiraţia pentru modul în care s-a comportat, dând dovadă de mare caracter şi profesionalism. Iată aşadar două nume cu care trebuie să înceapă reconstrucţia echipei naţionale. Regrete am şi pentru Contra, care deşi de multe ori a fost criticat, întotdeauna a adus un plus echipei naţionale. Retragerea sa nu face decât să lase un gol, care sperăm să fie însă acoperit în cel mai bun mod cu putinţă.
Viitorul? Pare sumbru, în condiţiile în care Piţurcă nu are demnitatea de a-şi da demisia, iar superiorii FRF caută un viitor selecţioner care să le acopere interesele. Avem nevoie de un selecţioner care cunoaşte performanţa, care ştie să ofere jucătorilor mentalitatea de învingători, care ştie să-şi impună punctul de vedere, ideile de joc, şi mai ales, selecţia. Nume care pot lua loc pe banca tehnică sunt destule. Tot ce îmi doresc este însă ca următorul selecţioner să ţină cont de capacităţile jucătorilor, şi nu de alte aspecte. M-am săturat să tot aud de marele căpitan cum se accidentează şi este indisponibil pentru naţională, iar pentru meciul imediat următor al echipei de club este anunţat titular. Cu tot respectul şi pentru Adi Mutu, dar naţionala nu se confundă cu acesta. Mai ales că e trecut de prima tinereţe, şi dacă mai prinde încă un turneu final, să fim mulţumiţi. Tot ce sper e că odată cu schimbarea mult aşteptată să îl vedem în continuare în primul 11 pe Cristian Tănase, şi pe lângă el din primul minut sau măcar pe bancă, jucători precum Max Nicu, Costin Lazăr, Ianis Zicu, Bogdan Stancu, Ogăraru, Prepeliţă, Bourceanu, Săpunaru, Bărboianu, Doman, fraţii Costea, şi lista poate continua.
Talent şi potenţial avem, Har Domnului! Şi din spate vin mulţi mulţi alţi tineri cu capacităţi extraordinare, care trebuie doar puse în valoare de oameni capabili!
Să înghiţim în sec pentru ce-a fost, să privim cu optimism viitorul, şi să spunem cu toţii, încă o dată: Hai România!
joi, 11 septembrie 2008
BCR Open România
Volandri, Andreev, Moya, Tursunov. Jocul său pare să fie destul de constant. Navarro a reuşit până acum o surpriză(victorie cu Mathieu). Setul luat lui Gremelmayr nu poate fi considerat surpriză, întrucât nu a obţinut meritat victoria. Ulciorul nu merge de multe ori la apă, iar lui Navarro e foarte posibil să-i fie capătul parcursului bucureştean. Nu am nimic cu spaniolul, dar nu este un jucător care să se ridice la valoarea lui Acasuso. Navarro a evoluat mai mult în challenger-uri anul acesta, iar lipsa duelurilor tari s-ar putea să fie principalul minus al său. Acasuso este cu o clasă peste spaniol, şi mă aştept la o victorie muncită a acestuia. Mizez 7 unităţi pe victoria lui Acasuso la o cotă de 1.65, şi pot câştiga 4.55 unităţi. Cotele variază acum între 1.72 şi 1.57, dar mă aştept să scadă până spre ora partidei. Baftă tuturor!
