E deja iarnă. În afară de frigul
năprasnic şi tona de postări de pe Facebook prin care tot felu' de persoane anunţă
căderea primului strop de apă într-o stare de agregare mai mult sau mai puţin
lichidă, nimic nu-mi trezeşte sentimente propice perioadei! Ştiţi voi, iarna-i
anotimpu' in care toţi devenim buni, liniştiţi, cuminţi, respectuoşi,
credincioşi, grijulii...sau, mă rog, hibernăm ca urşii! Well, până astăzi, nimic
nu mi-a dat de înţeles că lucrurile sunt aşa cum ar trebui să fie.
Despre blog mi-am adus aminte la o
şuetă cu o prietenă, însă abia azi mi-am făcut curaj să intru. Nu mi-a venit să
cred cât timp a trecut efectiv de la ultima postare. Şi, a' naibii dubioşenie,
fix ultima postare vine să-mi înlocuiască ideile preconcepute despre lume şi
viaţă, despre vară şi iarnă, despre cum sunt lucrurile şi cum ar trebui să fie
lucrurile, cu alte idei, mai mult sau mai puţin noi. Dar preconcepute, evident!
:D
Zilele trecute vorbeam cu un bun
prieten despre forma(fizică)de invidiat a stimabililor candidaţi la tătfelu' de
foncţii, care din gură de şarpe îşi declară disponibilitatea la luptă pentru
noi. "Luptă cu şi pentru fripturi", remarca atunci camaradu' meu!
N-am cea mai mică urmă de îndoială că lucrurile ar putea sta altfel! Nu de
alta, da' ilustrul Caragiale a fost suficient de obiectiv şi mai mult decât
clarvăzător încât să nu poată fi contrazis pentru o bună perioadă de timp! La
urma urmei, de ce ar vrea cineva să-l contrazică?:)
Despre forma psihică a celor
implicaţi(ce mult seamănă cu "inculpaţi"), cuvintele sunt de prisos,
iar singurele diferenţe între comediile clasice şi cele prezente apar în
modalităţile lor de propagare a catastrofei! În rest, chiar deloc paradoxal,
comediile sunt absolut aceleaşi tragedii ca şi până acum:)
Lucrurile din mintea mea încep să
capete alte dimensiuni, alte valori. Mă gâdilă sentimentul sărbătorilor imediat
ce, trecând pe lângă o piaţă, aud înduioşătorul glas al lui Ştefan Hruşcă
urlând despre al său ler. Ceva mai bine, nu?:) Mi-am amintit şi de concertul
lui Fuego ce urmează...
De la ce începusem? Mintea mea
tocmai suferă schimbări radicale: adică...lucrurile sunt aşa cum ar trebui să
fie? Păi...cam da! E vremea ca Hruşcă şi Fuego să-şi bată glasurile de nervii
mei, e vremea ca băieţii din politichie să fie mai cu(r)vioşi, mai luptători,
mai vrednici în declaraţii. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Dar şi
burţile consistente se ţin cu multe fripturi! Şi sunt! Fripturile sunt, şi ele,
la locurile lor. Colindătorii pregătesc repertoriul, conştiinţa ne îndeamnă să
fugim repede să repetăm cele 10 porunci. Urşii hibernează, iar eu tocmai am
văzut un fulg. Iarna-i bullshit, ninsoarea-i bullshit, politica-i bullshit,
ideile mele preconcepute despre sezon sunt bullshit. Toate-s la fel, toate-s
bullshit! Bine, fripturile nu-s chiar bullshit, ci doar cum ar trebui sa fie.
La fel de fapt, ca toate lucrurile, ca dintotdeauna!
